O sa incep acest articol cu doua citate pe care eu le consider reprezentative pentru tema articolului. Primul este declaratia unui alcoolic, iar cel de-al doilea cuprinde gandurile unui om dezamagit care nu e vindecat complet. Se poate sa te regasesti si tu in cuvintele lor.

“ Tu traiesti pentru altii, altii pentru ei insisi, numai eu nu stiu pentru cine sau pentru ce traiesc… De ani de zile caut raspunsul, il caut pe fundul fiecarei sticle. Si nu-l gasesc… Se vede ca nu nimeresc sticla potrivita. Dar nu-ti fie teama! Vine si randul ei… Am s-o gasesc si in ultima inghititura voi afla adevarul…” T. Dolega- Mashowicz- “ Vraciul. Profesorul Wilczur”

“ Cateodata… pur si simplu, acest sentiment de nihilism ma cuprinde fara sa vreau. Sunt momente in care pur si simplu nu-mi gasesc fericirea in nimic, nici chiar in lucrurile care ma duceau pe taramul extazului.

Totul e o consecinta nefasta a faptelor mele… am indepartat fiecare farama de bine din viata mea si acum caut adanc, in interiorul meu, sa construiesc! Am alungat tot, am daramat tot si acum am nevoie de o noua constructie dar, imi doresc una bazata doar pe ce e al meu.

Nu mai vreau atatia oameni in constructia mea. Oamenii apar si dispar din viata mea, dar eu sunt omniprezent in existenta mea. Tocmai de aceea, eu sunt pionul principal al fericirii mele, stalpul de rezistenta!”  Anonim

Tu, pentru ce traiesti?

Tu, pentru cine traiesti?

Pe tine, ce te da jos din pat in fiecare dimineata? Te ridici din inertie sau cu un scop anume?

Eu, una, ma trezesc cu un scop in fiecare dimineata. Mereu am ceva de facut. Termenul “plictiseala” nu exista in vocabularul meu. Am atatea de facut incat nu-mi mai vine sa dorm seara, dar totusi stiu ca fara cateva ore de somn, nu as mai da randament. Imi place sa spun despre mine ca sunt un om de actiune care are mereu cate o activitate sau pune la punct un plan. Am cate un motiv pentru care traiesc, toata ziua si in fiecare zi mai adaug unul nou pe lista. Cunosc oameni care ma stimuleaza, in fiecare zi. Citesc cate un mesaj de la cititorii blog-ului si vad ca tot ceea ce fac are un rost. Mi-am gasit ratiunea de a trai si mai adaug cate ceva la ea in fiecare zi.

Tu? Ce faci in fiecare zi?

Sunt oameni care pur si simplu nu au nici o activitate. Singura lor activitate e aceea de privire a ceasului si asteptare a trecerii timpului. Asteapta sa-I scoata cineva sau ceva din monotonia asta in care stau bine ascunsi si se vaita ca nu infaptuieste cineva vreun miracol pentru ei.

Daca astepti ca cineva sa te traga de par pentru a-ti gasi un scop in viata, pentru a te impinge spre ceva, poti sa mai astepti mult si bine… Pana la o varsta, parintii tai au avut aceasta menire dar, acum, cand varsta ta arata ca ai atins maturitatea, nu te mai intreaba nimeni daca tu esti matur din punct de vedere psihologic. Pur si simplu responsabilitatile vin peste tine, lumea are asteptari de la tine. De acum, nu te mai poti lamenta. E timpul sa actionezi.

In acest moment incepi sa te intrebi si sa-ti raspunzi la urmatoarele intrebari:

De ce ma trezesc dimineata?

Care sunt visurile mele?

Unde vreau sa ajung?

Ce voi face de azi inainte, in fiecare zi pentru a-mi atinge scopurile, pentru a-mi vedea realizarile?

Dupa ce ai raspuns tuturor acestor intrebari, treci la actiune pentru ca decizia fara actiune e ca si cum nu te-ai fi hotarat inca.

Pentru ce traiesc si pentru cine traiesc?

Din acest moment traiesc pentru mine. Nimeni nu are intaietate in fata mea. Totul porneste de la mine si apoi pleaca spre restul. Izvorul tuturor faptelor din viata mea e la mine.

Eu simt.

Eu gandesc.

Eu actionez.

Deci, da! De la mine pornesc  toate.

Te tot vaiti ca te urmareste ghinionul, ca nu stii cum sa mai scapi de aceasta soarta trista, dai vina pe destin, pe mai stiu eu ce, numai pe tine te omiti din tot acest tablou.

Nu-ti mai gasesti odata vocatia, nu gasesti nimic ce sa-ti placa si iar ai mai gasit totusi niste vinovati externi.

Nu vezi decat dincolo de tine.

Iti cauti ratiunea de a trai la altii si te miri ca nu o gasesti?

Nici nu ai sa o gasesti in acest fel.

Ai uitat sa te mai uiti in oglinda. E timpul sa faci cunostinta cu cine e acolo si sa-l tragi la raspundere ca nu ai pentru ce sau pentru cine trai.

Traiesc pentru mine si pentru infaptuirea visurilor mele!!!

Asta e principalul. Si daca ai asta, aceasta frustrare cu care te trezesti dimineata dispare instant, ca prin minune, de parca ai fi facut hocus-pocus. 

Cand ai castigat increderea in aceasta ratiune de a trai pentru tine insuti, in primul rand, si pentru toate idealurile tale, restul parca vine de la sine. Celelalte persoane pentru care merita sa traiesti, celelalte ocupatii care nu te lasa sa dormi dimineata, toate lucrurile bune care te invaluie in fiecare zi. Atunci cand reusesti sa-ti oferi tu singur, in fiecare zi, zeci de motive care sa te invadeze cu energie, atunci te simti de parca stelele s-au asezat toate in favoarea ta, de parca oracolul vietii prezice de azi numai bine si tot universul lucreaza la implinirea ta.

Tin mereu sa-ti reamintesc ca tu esti centrul universului tau, in jurul tau roiesc toate din viata ta si tu le dai nastere tuturor evenimentelor din viata ta. Ele sunt consecinta gandurilor, emotiilor si actiunilor tale.

Tu esti rezultatul muncii tale.

Mai intai privesti la tine si apoi la restul.

Tu esti personajul principal al povestii care este viata ta si tu esti si scriitorul acestei povesti. Tot ceea ce traiesti azi, e rezultatul deciziilor pe care le-ai luat ieri.

Noi ne alegem calea si nu aceasta ne alege pe noi.

E filmul tau. Tu esti regizor, scenarist, actor, inginer de sunet etc. acesta este filmul vietii tale si il faci exact cum vrei tu. Trebuie doar sa constientizezi faptul ca tu dai viata la tot ce ti se intampla. Tu le nasti, tu le mentii in viata, si tot tu le faci sa dispara atunci cand, constient sau nu, nu mai ai nevoie de ele.

Uita-te la tine!!!

Ridica-te din pat, du-te la oglinda si tipa pana auzi batai in teava de la vecini  : POT FI ORICE!!!

Aceste cuvinte vor prinde viata, vor deveni realitate si ceata se va risipi, incet-incet.

Ratiunea vietii tale e la tine si tot ce o alimenteaza, combustibilul ei, sta in dorintele tale, in eforturile tale de a-ti atinge toate scopurile sau macar de a munci toata ziua pentru ele.

Ajungem la o anumita varsta in existenta noastra, psihologica sau fiziologica, in care simplul fapt ca “mama m-a invatat” sau “tata m-a invatat”, bunica, matusa si alti membri ai familiei, nu mai e suficient pentru a-ti justifica existenta.

De ce???

Pentru ca de azi esti adult si esti pe cont propriu. Independent, cu viata in propriile maini si cu o existenta care trebuie sa te multumeasca pe tine. Constati relativ tarziu ca aceasta existenta nu numai ca nu te multumeste, dar e o nemultumire si pentru cei din jur, tocmai acei oameni pentru care ai depus acele eforturi supraomenesti de supunere, acei oameni pentru care ai luptat, a caror idei ti le-ai insusit de parca ar fi fost ale tale.

Ce am facut?

Unde am gresit?

Cu ce am gresit?

Le-am urmat intocmai harta propusa si ei nu sunt multumiti?

Am ajuns unde doreau si am o viata de rahat?

Ce ma fac acum?

E prea tarziu pentru mine?

Asta e ceea ce-mi doresc sa fac cu viata mea?

Si acest sir de intrebari poate continua la infinit si raspunsurile pot sa apara foarte tarziu sau niciodata, in functie de expectantele tale si de pozitia ta vis-a-vis de realitate: esti pregatit sau nu sa o accepti si sa te confrunti cu ea?

Daca esti pregatit am un raspuns la toate aceste intrebari ale tale: aceasta nemultumire generala vine tocmai din faptul ca ai ales calea aratata de catre altii si ti-ai insusit ceva ce poate fi in contradictie cu partea ta interna.

Nu faci performanta in domeniu si nu stii de ce?

Muncesti de doua ori mai mult ca altii si ai performante mai slabe decat ei?

Da! E normal! Atata timp cat ceea ce faci nu vine din interiorul tau, din pasiunile tale, din dorintele tale, din felul cum ai vazut tu ca arata viata.

Mai mult: relationezi cat se poate de prost cu partenerul si poate nici nu ai un partener in momentul de fata chiar daca ti-l doresti.

De ce mi se intampla mie toate astea?

Pentru ca tu esti cel care a urmat calea altora si nu a cautat-o pe cea proprie, personalizata si care sa ti se potriveasca perfect, sa-ti reduca frustrarile si anxietatile, sa-ti faciliteze performanta.

Ai urmat facultatea si meseria pe care te-a indrumat familia sa o urmezi fara sa te gandesti daca ai alta optiune, daca ai alta dorinta.

Ai cautat job-ul pe care familia te-a indrumat sa-l valorifici fara sa te gandesti daca tie iti e confortabil acel post. De ce? Pentru ca, doar ti-au explicat cata experienta de viata au ei, cate informatii in plus au fata de tine si te-ai facut mic si nestiutor si le-ai pasat lor responsabilitatea pentru a-ti trai viata ta proprie.

Ai o gramada de relatii care esueaza si nu-ti mai gasesti odata partenerul ideal chiar daca stii exact ce vrei. Stii ce cauti? Indiferent de cautarea pe care o faci, aidoma sau opusul relatiei parentale, nu e una sanatoasa. Intreaba-te ce vrei cu adevarat de la partener, daca ceea ce crezi ca vrei coincide cu interiorul tau, daca sunt niste dorinte invatate de la altii sau sunt autentice si sunt ale tale personale, construite pe propria ta experienta si pe propriile tale nevoi. Daca vezi ca relationezi in acelasi fel si nu reusesti nicicum sa pastrezi o relatie, te-ai gandit ca poate e timpul sa faci o schimbare in modul de raportare la ceilalti sau in tipul de persoane cu care relationezi?

Am decis sa-ti dau o multitudine de intrebari pe care sa ti le pui si la care sa incerci sa-ti dai si raspuns.

Acum te las sa meditezi in liniste la toate “de ce”-urile pe care ti le-am deschis si la toate intrebarile care ar putea sa-ti modifice total dorintele pe care le ai. E posibil sa realizezi ca ceea ce ai crezut ca iti dresti, nu este ceea ce-ti doresti cu adevarat. E posibil sa fie dorinta unui membru din familie pe care tu ai misiunea sa o indeplinesti.

Asterne-ti pe foaie dorintele principale pe care le ai si toate acele mesaje care incep cu “trebuie sa…” si apoi intreaba-te “cine spune asta?” si e posibil ca la o mare parte din ele raspunsul sa nu fie “eu spun asta” ceea ce inseamna ca tu doar indeplinesti dorintele altora.

Familia ta a avut dreptul la o viata pe care si-a facut-o asa cum si-a dorit-o si daca nu au facut-o, a fost alegerea lor! Ai si tu dreptul la o viata a ta, una autentica, pe care sa ti-o construiesti in asa fel incat sa vina in intampinarea nevoilor tale cele mai profunde.

Tu alegi existenta pe care o sa o ai! Esti responsabil pentru viitorul tau!

Daca lucrurile nu sunt clare si ai starnit o multitudine de incertitudini in tine, e timpul sa te lamuresti alaturandu-te echipei noastre in programul continuu de dezvoltare personala. De data aceasta vom vorbi despre comunicare si vom atinge si aceste teme “Familia ca destin” si “De azi sunt adult in familia mea”.